Ce este taoismul

Există mai multe forme de taoism. Una din cele mai cunoscute este taoismul religios (numit tao-chiao) care are zei, rugăciuni, prescripţii alimentare etc. ca orice sistem religios.

Lao Tzu, parintele taoismului

Lao Tzu este părintele taoismului pe care l-a expus sistematic
în celebra sa lucrare Tao Te Ching

În aceeaşi categorie sînt incluse o mulţime de şcoli şi sisteme care urmăresc prelungirea vieţii sau chiar nemurirea, prin tehnici diverse respiratorii, sexuale, diete speciale sau reţete alchimice.

În fine, vorbim şi despre taoismul filozofic (tao-chia – şcoala lui tao sau unirii cu tao) dezvoltat de celebrii maeştri Lao Tzu şi Chuang Tzu.

Tao Chia = Un mod de viaţă

Ce este tao-chia? Un mod de viaţă. Încercînd să-l definească, Alan Watts, de departe cel mai sensibil autor occidental care a scris despre taoism, zice:

Taoismul [este] calea cooperării omului cu cursul sau tendinţa lumii naturale, ale cărei principii le descoperim în formele curgerii apei, gazului sau focului, care sînt apoi memorate şi sculptate în cele ale pietrei, lemnului, şi ulterior în multele modele ale artei umane. (Traducere din Tao: The Watercourse Way.)

Pe scurt, tao-chia descrie un mod de viaţă care încearcă să se adapteze la tendinţele naturii. Dar această abordare nu este o simplă întoarcere la Mama natură, atît de familiară ideologiei New Age. Mai degrabă este o înţelepciune obţinută prin observarea cursului fenomenelor naturale.

Izvoare

Tot ce ştim despre tao-chia, conceptele şi ideile sale, provine din Tao Te Ching (]în traducere, Clasica despre Tao şi Te) atribuită lui Lao Tzu. Această carte explică ce este Tao – conceptul de bază al taoismului, creatorulşi suţinătorul tuturor fiinţelor şi lucrurilor din univers – şi cum trebuie să ne adaptăm conduita astfel încît să-l urmăm în viaţa de zi cu zi. Acesta este practic scopul principal al discipolului.

Chuang Tzu a dezvoltat mai departe ideile lui Lao Tzu, prin istorioare scurte, mai ales ficţiuni, parabole şi metafore.

Urmează apoi Cartea Vidului Perfect, atribuită lui Lieh Tzu, care completează sursele tradiţionale ale literaturii taoiste.

Exigenţa retragerii din lume

Mulţi asociază taoismul filozofic, în expresia lui pragmatică, cu practica izolării şi retragerii din lume. Totuşi ar trebui să ne întrebăm ce este această retragere şi care e beneficiul ei.

Dacă retragerea este o parte a strategiei noastre de viaţă – ca şi opusul ei, înaintarea – atunci ne aflăm pe calea corectă din punct de vedere taoist. Dar dacă nu este o strategie, ci doar o experienţă incitantă sau un imperativ etic – cum e cazul în creştinismul monastic – atunci ne aflăm pe o cale greşită.

Calea taoistă – adică experienţa spirituală inspirată de Tao – porneşte de la aici şi acum, încercînd să coreleze vieţile noastre cu ciclurile naturii, cum spunea Watts.

Asta înseamnă că trebuie să pornim chiar de la problemele noastre actuale şi nu să încercăm să le evităm (prin retragere). Substanţa însăşi a acestor probleme este materialul cu care lucrăm în practica noastră spirituală.

Practica tao(ismului)

Practica taoismului

Fiind un mod de viaţă, taoismul este şi o practică. Vezi mai multe despre acest subiect aici.

Pentru mai multe detalii vezi şi linkurile de mai jos.

Taoismul şi lumea occidentală

Taoismul religios se aseamănă cu creştinismul. Tao-chia nu are însă corespondent în cultura şi spiritualitatea occidentale (deşi găsim cîteva idei-forţă la Heraclit din Efes de la care avem celebra expresie “totul curge”).

Învăţăturile taoiste sînt dificil de asmilat deoarece nu pun accentul pe eu şi voinţă cum e cazul în cultura occidentală. Mai mult chiar, taoismul încearcă să ne convingă că dorinţa, voinţa şi persistenţa prin forţare sînt căi care duc la eşec.

Icon

Mai citeşte despre: