Ssu-ma Ch'ien scrie despre Chuang Tzu:
Chuang s-a pus la curent cu literatura timpului său, dar a preferat vederile lui Lao Tzu și s-a declarat discipolul lui; astfel încît marea parte a caracterelor din
lucrările sale se ocupă cu ilustrări metaforice ale doctrinelor lui Lao.
Mai mult decît atît, Chuang Tzu devine un critic neobosit al lui Confucius și al discipolilor săi, pe care îi atacă și îi ironizeazăc continuu:
Chuang era un scriitor admirabil și un creator dotat, și prin exemplele și descrierile la obiect i-a lovit și expus pe mohiști și Literați. Nici măcar cei mai iscusiți
savanți din timpul său nu au putut scăpa de satira sa și nici nu i-au putu răspunde, în timp ce el însuși gusta din plin din stilul său scînteietor și plin de har; și astfel se
face că oamenii cei mai de seamă, ba chiar regii și prințesele, nu au putut profita de el pentru interesele lor.
Atitudinea sa disprețuitoare față de viața de la curte și, în fapt, față de tot ce ține de ceremonii și ritual (idei-forță la confucianiști) rezultă și din următoarea întîmplare relatată tot de
Ssu-ma Ch'ien:
Regele Wen din Chou, auzind de talentele lui Chuang Tzu, i-a trimis niște mesageri încărcați cu daruri ca să-l poftească la curte, și promițîndu-i de altfel că îl va face
primul său ministru. Chuang Tzu rîse numai și le spuse: "O mie de uncii de argint sînt o mare avuție, iar a fi nobil de seamă și ministru este cea mai onorabilă poziție. Dar oare nu ați văzut boul destinat
sacrificiului? El e hrănit cu atenție mai mulți ani la rînd și împodobit cu straie bogate potrivite pentru Marele templu. Iar cînd vine vremea să fie sacrificat, ar
prefera să fie un purceluș oarecare, numai că nu poate. Plecați de aici și nu mai mă murdăriți cu prezența voastră. Mai degrabă aș alege să mă distrez în cea mai puturoasă mocirlă decît să fiu robul regulilor și
restricțiilor de la curtea unui suveran. Am jurat să nu accept niciodată un post ci să mă bucur de libera mea voință."
O ultimă povestire ni-l înfățișează pe Chuang Tzu pe patul morții. Înconjurat de discipoli, el le vorbește în același stil ironic, care nu ascunde însă un simț acut al realității:
Cînd Chuang Tzu a fost să moară, ucenicii săi și-au exprimat dorința să-i facă o înmormîntare fastuoasă. "Voi avea cerul și pămîntul - zise el - ca sicriu și
acoperiș; soarele și luna drept simbolurile mele de jad; stelele și constelațiile ca giuvaieruri; oare nu este suficient pentru înmormîntare ? Ce ar mai fi de
adăugat?" Ucenicii îi răspunseră: "Ne temem că ulii și corbii îl vor devora pe maestrul nostru." Chuang Tzu replică: "Sus mă mănîncă corbii și ulii, iar jos greierii
și furnicile - a le lua unora și a le da altora dovedește cît sînteți de parțiali."